Posibile ipostaze ale elevului violent

Profilul elevului violent: ipostaze posibile
Profil nr. 1. Eşti al nimănui!
Neglijat de părinţi care nu-şi asumă rolul, este preluat de bunică, are o soră mai mare căsătorită: Am plecat de la
părinţi pentru că nu mă mai înţelegeam cu ei. Acum nu am nici o treabă cu părinţii. Nu ne ajutăm cu nimic.
Părinţi nu comunică, au destine diferite; mama plecată în străinătate (Spania, Italia).
Influenţat mult de anturaj, prieteni, care-i transmit valori pe care el le preia; se înţelege bine cu ei: Mă simt bine
cu prietenii din cartier, vreau să fiu respectat pentru ceea ce sunt.
Experienţa violenţei în familie ca mod de relaţionare (violenţa învăţată).
Indisciplinat, lipsa unui proiect educaţional în familie.
Sistemul de valori: la nivel de afirmaţii – contradictoriu, incoerent; la nivel comportamental coerent – violenţa
fizică declarată ca mod de relaţionare unic (doar o strategie: bătaia); Trebuie să-ţi faci dreptate singur, Trebuie
să ceri să ţi se facă dreptate şi Trebuie să încerci să-l lămureşti pe celălalt, nu să-l loveşti. – la toate aceste
afirmaţii se răspunde pozitiv: Am sânge rece şi sunt stăpân pe mine chiar în situaţii neprevăzute şi periculoase
şi Nu mă pot abţine de a-i răni pe ceilalţi – la ambele se răspunde pozitiv.
Ne-empatic: lipsa de înţelegere a celuilalt, centrat doar pe sine.
Fericit, mulţumit, dar relativ nesigur: Mă bucur de viaţă mai mult decât majoritatea copiilor şi Sunt mulţumit
de felul în care se desfăşoară viaţa mea – la prima afirmaţie se răspunde cu ”adevărat”, la cea de a doua cu
„întrucâtva adevărat”.
Impulsiv, lipsa controlului de sine.
Auto-etichete pentru reparaţie narcisistă: mândria de a fi rău – Eu sunt un pic mai dement... adică mai zvăpăiat;
plăcerea de a şoca – Sunt rapper şi ţin să arăt corespunzător, să ies în evidenţă.
Răzbunător: Mă răzbun! Tot cade el [qlt elev] în plasă.
Profil nr. 2: Descurcă-te cum poţi în viaţă!
Părinţi care nu valorizează şcoala; care nu au întreţinut nici o relaţie cu şcoala, cu cadrele didactice; nici elevul
nu o valorizează.
Părinţi violenţi (tată – alcoolic, de obicei şomer sau pensionat pe caz de boală, mamă – casnică, uneori
alcoolică sau prostituată).
Frica de autorităţi determină stereotipii de dezirabilitate socială: afirmaţii corecte, dar comportament necorelat
acestor afirmaţii.
Victimizat de profesori.
Critic faţă de profesori (iau bani, nu au interes pentru elevi): Erau examenele alea de trecere de la profesională
la liceu. În fiecare an s-a făcut aşa, s-au dat bani, s-a rezolvat. Şi atunci s-au dus reporteri de ăştia incognito,
l-au prins că lua bani. Cred că de atunci mulţi profesori au prins ură mai mare pe noi... Normal, la televizor au
zis că i-au dat afară, dar până la urmă am văzut că s-a rezolvat şi că sunt în continuare profesorii noştri.
Violenţă cotidiană manifestată în orice interacţiune socială (violenţa ca exerciţiu cotidian): Înjură, strică
mobilierul, loveşte copiii sau chiar agresează fetele în mod indecent.
Plăcerea de a fi diferit, de a impresiona pe ceilalţi: Să fiu admirat de ceilalţi, să impresionez pe alţii, să spună
ce băiat bun sunt.
Ne-empatic.
Se descurcă, face bani: din vânzări de obiecte furate; ilegal, pe Internet ; vinde fier vechi etc.
Profil nr. 3: Fie ce-o fi!
Neglijat de părinţi.
Resemnat, foarte sărac, solitar. În ce priveşte viitorul este resemnat: Aşa şi aşa. Numai Dumnezeu ştie; Nu are
prieteni băieţi şi nici nu-şi doreşte. Pleacă la şcoală cu stomacul gol.
Violent pentru autoapărare: Nu pot să stau să mă bată.
Sentimentul de victimă. Îşi arogă rolul de victimă, îşi schimbă tonalitatea vocii, ritmul devine mai lent,
urmărind, în acelaşi timp, foarte atent, reacţia interlocutorului.
Carenţă afectivă parentală.
Profil nr. 4: Viaţa este o junglă. În viaţă îţi ajută tare mult dacă ştii să te baţi.
Părinţi – model de violenţă, violenţa – necesară reuşitei în viaţă: .. .profesorul de fizică, a vrut să dea în mine în
timpul unei ore. M-a înjurat, m-a astea... L-am sunat pe tata şi a venit şi l-a bătut, dă-l în morţii mă-si!; ...noi
fusesem la bar şi s-a luat de mine, că o să cheme poliţia, că de ce nu recunosc. Atunci l-am chemat pe tata... În
prima zi când am venit în şcoala asta, a trimis tata câţiva prieteni de-ai lui care au vorbit cu şmecherii din
şcoală şi nimeni nu a îndrăznit să se mai ia de mine.
Critic la adresa profesorilor: Nu prea au autoritate, mai ales că majoritatea sunt tineri. Nu ştiu dacă au
experienţă. Şi ăştia care sunt mai vechi... se rezumă la bani. Poţi să nu te duci la şcoală că dacă ai bani nu sunt
probleme. Eu, anul trecut, nu cred că am fost zece zile la şcoală în întregime. Bine, că mă duceam la şcoală,
dar nu intram la ore. Dar nu pun note pe drept. Eu zic că nu prea ai şanse să găseşti la noi profesori care să nu
fi primit bani. Se jucau doi colegi de-ai mei cu telefoanele şi ea [profesoara] a zis că eu. Şi m-a luat de urechi...
şi eu nu suport. M-am enervat rău, am ţipat la ea, am scuipat-o, i-am luat catalogul şi l-am aruncat pe geam...
a venit soră-mea să-i sponsorizeze, să se liniştească, pentru că d-na profesoară a dorit să se ducă la Ministerul
Învăţământului să nu mă mai primească, să mă dea afară... până la urmă m-am împăcat eu cu ea, am trecut, nu
am fost decât o dată la orele ei, dar am trecut! Şi cu 7, nu aşa!
Auto-etichetă – excentric: Am prieteni peste tot în Bucureşti, mă ştie lumea. Îmi place să fiu şef şi să am mulţi
bani, Îmi plac jocurile de noroc, să şochez pe alţii, să încerc mereu lucruri noi.
Neglijat de părinţi: Tata nu prea ajungea pe acasă, nu prea au treabă cu mine să mă-njure, să mă umilească.
Răzbunător: Tot îl bat până la urmă.
Impulsiv, lipsă de control de sine, sare la bătaie: Consider că sunt o persoană care se aprinde foarte uşor, cred
că e o trăsătură de familie. Îmi sare ţandăra repede. Mai arunc câteodată şi cu obiectele când mă enervez, am
spart televizorul odată.
Gustul riscului, consumă alcool, îşi bate joc de profesori:Cum a fost anul trecut şi cu profesorul de biologie, de
mă ştie tot liceul. Zice, auzi, Badea, dacă vrei să te trec să-mi aduci o sticlă de 40 de grade. Bine, domnu’
profesor… eu am luat o sticlă goală de votcă, am umplut-o cu apă, am luat timbru’ de la ţigări, l-am lipit de dop cu scotch şi m-am dus să-i duc sticla, m-a trecut. Bravo Badea, dar după două zile mă căuta prin şcoală.
Acordă virilităţii semnificaţie doar prin adoptarea violenţei fizice: Pe mine mă ştie tot Militari-ul. Dacă cineva
mă jigneşte îi răspund, nu ştiu însă cum aş reacţiona dacă ar râde cineva de mine pentru că nu îndrăzneşte
cineva să facă lucrul ăsta. Sunt multe cazuri în care trebuie să recurg la violenţă ca să-mi rezolv anumite
probleme. Puterea asupra altora este foarte importantă.
Şcoala este devalorizată: Şcoala nu îmi oferă o şansă pentru o slujbă bună în viitor, ci mi se pare mai mult o
pierdere de timp. Şcoala nu mă ajută să mă descurc în viaţă.. .învăţ şi multe lucruri nefolositoare.
Modelul patern şi autoritatea tatălui. Imitarea modelului patern. Relaţia tată-fiu este de dominare paternă prin
forţa fizică şi prin folosirea violenţei: În afară de tata, nu respect regulile... Dacă îmi zice tata că în seara asta
nu ies nicăieri pot să gândesc eu că greşeşte, că nu comentez. Când am conflicte nu prea mă obosesc să încerc
să discut, să lămuresc sau să conving pentru că nu am cu cine, mă chinui degeaba şi tot acolo ajung, tot îl bat
până la urmă. Trebuie să-ţi faci singur dreptate, nu să stai să suni la poliţie sau la mai ştiu eu cine. Eu în
general îl sun pe tata sau pe prieteni mai buni şi nu am probleme.
Preferinţa pentru violenţă: Mai tot timpul ne batem; îmi plac mult filmele cu bătăi şi jocurile pe computer cu
războaie.