Părinţii şi profesorii se află cel mai mult în prejma copiilor şi, pentru a afla părerea lor în legătură cu problema violenţei, am efectuat câteva interviuri explorative. Primul lucru ce a putut fi remarcat a fost că foarte mulţi dintre ei îşi puneau pentru prima dată problema existenţei violenţei TV, a efectelor ei şi a posibilităţilor de înlăturare a influenţei nocive pe care o are asupra copiilor. Puşi să definească această latură a violenţei cu care copiii se confruntă zilnic, deşi majoritatea au fost de acord cu faptul că ea există, au mărturisit că se gândesc pentru prima dată la acest lucru şi că le este foarte greu să spună exact ce reprezintă ea. Majoritatea părinţilor au identificat violenţa mass media în principal cu violenţa difuzată la televizor, reprezentată în primul rând de filmele cu arte marţiale sau comando, de acţiune, pornografice, cu scene de război şi de asemenea de emisiunile de ştiri care, căutând senzaţionalul, prezintă realitatea de multe ori deformat, exagerând evenimentele pentru a atrage o audienţă cât mai mare, arătând scene sângeroase cu bătăi, violuri, crime. Aceasta deoarece impactul vizionării unor emisiuni violente este mai mare decât audierea unor emisiuni radio sau citirea unor articole din ziare cu conţinut violent.
Profesorii adaugă la această tipologizare violenţa verbală şi ceea ce s-ar putea numi “violenţă statică”, adică imagini ce agresează ochiul: expunerea unor părţi ale corpului maltratate, sângerânde care creează aversiune şi care au un impact tot atât de mare asupra copiilor ca şi cele de mai sus. Şi părinţii şi profesorii sunt de acord că aceste filme şi emisiuni au o priză foarte mare la copii, deoarece ei nu au încă formată capacitarea de a discerne între ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Televiziunea le oferă nişte modele de comportament pe care ei le adoptă foarte uşor, eroii preferaţi fiind cei din categoria luptătorilor justiţiari, care îşi folosesc forţa şi îndemânarea în luptă pentru a-i ajuta pe cei din jur. Ei văd acest tip de comportament răsplătit de recunoştinţa celor din jur şi tind să-l imite, deoarece se aşteaptă ca în acest mod să fie admiraţi de colegi pentru curajul, forţa şi îndemânarea lor.
Pe lângă violenţa mass-media, copiii se confruntă şi cu violenţa prezentă în mediul lor familial, în mediul în care cresc şi în cercul lor de prieteni. Părinţii sunt mult mai subiectivi în aprecierea gradului în care copiii vin în contact cu violenţa, considerând că dacă ei le interzic copiilor anumite filme sau emisiuni şi să se joace cu copiii pe care ei îi consideră “prost-crescuţi”, aceştia nu au de unde să înveţe să se bată şi să vorbească urât. Sunt influenţaţi mai mult de aparenţe decât profesorii, crezând cu tărie că dacă acasă copiii se poartă frumos, la fel vor face şi la şcoală sau la joacă. Se observă o tendinţă de a culpabiliza numai persoane necunoscute şi de a afirma că proprii copii nu se vor comporta niciodată violent, deoarece nu au de unde să înveţe acest lucru (trebuie însă menţionat faptul că o mare parte a copiilor vizionează filme cu prietenii când părinţii – ai lor sau ai prietenilor- nu sunt acasă).
Profesorii sunt mult mai conştienţi de tendinţa de agresivitate a copiilor, poate datorită faptului că aceştia, aflându-se în colectivitate, se manifestă mult mai liber. Ei sunt îngrijoraţi de tendinţa de emancipare a tinerilor care renunţă la lectură sau activităţi şcolare în favoarea distracţiilor, mersului la discotecă sau în baruri. Sunt de părere că acest mediu în care tinerii se învârt nu poate avea decât o influenţă nefastă asupra lor. Ei încep să bea şi să fumeze încă din clasele mici, iar consumul de alcool nu poate avea decât influenţe negative asupra comportamentului lor. Totuşi, ei sunt de acord cu faptul că rolul hotărâtor în educaţia copiilor revine părinţilor şi atenţiei pe care ei o acordă creşterii lor, iar caracterul violent sau nonviolent al acestora depinde de sistemul de valori care le este imprimat de mici. Majoritatea părinţilor şi profesorilor sunt de acord că după 1989, odată cu democratizarea societăţii, cantitatea de violenţă a crescut, pe de o parte, datorită libertăţii greşit înţelese şi a problemelor materiale ale oamenilor, iar pe de altă parte, datorită libertăţii de exprimare liberă a televiziunii care a început să difuzeze programe fără nici un control extern.
Din primul punct de vedere, se poate vorbi de o trecere tot mai accentuată a societăţii spre individualism, egocentrism, în care oamenii sunt preocupaţi doar de bani, nemaiavând timp pentru problemele celor din jur, în cele mai multe cazuri scăzând chiar şi timpul afectat propriilor copii. Totodată apar invidia şi ranchiuna între oameni, care tind să nu mai fie la fel de deschişi ca altădată, iar copiii nu pot rămâne insensibili la aceste schimbări, învăţând şi ei ce înseamnă invidia şi ura.
Din punct de vedere al dezvoltării televiziunii, profesorii sunt îngrijoraţi în primul rând de creşterea timpului afectat de către părinţi vizionării programelor TV, în detrimentul timpului petrecut cu proprii copii, pentru a-i ajuta la lecţii sau a se juca cu ei. Deci copiii sunt tot mai puţin supravegheaţi de către părinţi, acest lucru traducându-se în deteriorarea comportamentului, în scăderea timpului afectat învăţării şi prin urmare prin scăderea nivelului de cultură generală al tinerilor. Dar îi preocupă şi timpul petrecut de copii în faţa televizorului, care după părerea lor este prea îndelungat şi e în majoritate timp pierdut, deoarece vizionarea TV nu poate însemna nici măcar relaxare. Ei nu contestă faptul că televizorul poate fi şi o sursă de cultură, însă într-o măsură infinit mai mică decât lectura de carte sau alte activităţi culturale, activităţi ce pierd tot mai mult teren în faţa televizorului.
Putem considera mai degrabă televiziunea ca o sursă de violenţă, din care atât tinerii cât şi adulţii învaţă să fie agresivi, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de nivelul de cultură şi de sistemul de valori al fiecăruia. Deci, într-o lume ce tinde să devină tot mai violentă, copiii nu pot să rămână neafectaţi de această schimbare, învăţând din jurul lor să se comporte agresiv, violent, atât din punct de vedere verbal cât şi fizic. Şi acest lucru nu se întâmplă neapărat numai din cauza televiziunii. Copiii se confruntă zilnic cu părinţi mult mai puţin răbdători, cu colegi de joacă şi de şcoală mai emancipaţi, mai agresivi, care vorbesc urât, şi atunci, inevitabil, învaţă să se comporte şi ei violent.
Violenţa prezentată în mass-media influenţează copiii într-un mod mai special, oferindu-le modele de comportament pe care ei le adoptă cu foarte mare uşurinţă. Un număr mare de copii încearcă să se identifice cu eroul preferat, care, de cele mai multe ori, are o natură violentă. Depinde de educaţia copiilor dacă ceea ce văd pe ecran se traduce în fapte violente propriu-zise (bătăi, injurii etc.) sau numai în jocuri nevinovate cu tentă violentă. Cu toate acestea, nici părinţii , nici profesorii nu sunt de acord cu faptul că ar trebui interzise unele filme sau emisiuni. Ei cred mai degrabă că părinţilor le revine rolul de a selecta programele pe care copiii urmează să le vizioneze. Şi acest lucru trebuie să se întâmple până la vârsta la care copiii încep să discearnă între bine şi rău (16-18 ani – părerea profesorilor). Deşi, şi acest lucru poate avea un efect negativ: lucrul interzis devine mult mai dorit şi copiii sunt în stare de orice pentru a-şi satisface curiozitatea. Ar trebui de asemenea adoptate nişte legi prin care să se interzică emisiunile violente sau obscene în orele în care de obicei copiii se află în faţa televizorului. Sau cel puţin ar trebui transmise semnale de avertizare înainte de emisiunile ce au un asemenea conţinut, pentru a-i avertiza pe părinţi. O selecţie ar putea fi făcută şi la nivelul reţelelor de televiziune, de către cei care sunt responsabili cu alcătuirea grilei de programe. Ar trebui să nu fie difuzate programele cu un conţinut prea violent decât la ore în care copiii nu au de obicei acces la televizor (noaptea târziu). Majoritatea celor chestionaţi sunt de părere că violenţa, în cel mai bun caz, poate fi ignorată de copii, şi asta numai dacă ei au primit o educaţie corespunzătoare în acest sens. Părinţii trebuie să le explice efectele negative ale violenţei şi faptul că adoptarea unui comportament violent nu conduce către admiraţia colegilor şi a prietenilor. În cel mai rău caz, vizionarea de violenţă conduce către un comportament agresiv, atât verbal cât şi fizic, adoptat la şcoală, acasă, în cercul de prieteni. Copiii nu au încă bine structurat un sistem de valori după care să se ghideze şi astfel nu pot să aleagă între un comportament normal pentru vârsta lor şi unul violent. Ei sunt de cele mai multe ori tentaţi să aleagă comportamentul violent, deoarece li se pare că în acest fel sunt mai interesanţi, şi câştigă mai uşor admiraţia celor din jur.
În concluzie, şi părinţii şi profesorii sunt de părere că într-o societate care devine tot mai violentă şi mai egocentristă şi în care televiziunea ocupă un loc central în preocupările oamenilor, copiii nu mai au de unde să înveţe să fie buni şi generoşi decât dacă au în preajmă părinţi şi profesori preocupaţi de educaţia lor, de felul în care se poartă şi gândesc. Lor le revine importantul rol de a-i învăţa să facă distincţia între ce este bun şi ce este rău, între care este comportamentul ce trebuie adoptat şi care nu.
duminică, 6 noiembrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
violenta in scoala si in afara ei
Violenţa în şcoală şi în afara ei
1. De ce apare violenţa?
Mediul familial are o influenţa covârşitoare asupra dezvoltării copilului. El reprezintă spaţiul în care copilul învaţă cum să relaţioneze şi cum să se comporte. Prin învaţare observaţională, copilul adoptă comportamentele pe care părinţii sau cei apropiaţi le manifestă. Dacă bătaia este ceva obişnuit, atunci şi el va învaţa că în situaţii în care stresul este ridicat, o modalitate de a reacţiona o reprezintă tocmai violenţa.
Mediul social, prin apartenenţa la diverse grupuri poate să favorizeze apariţia şi manifestarea comportamentelor violente. Faptul ca un copil este agresat la ieşirea din şcoală de catre colegii mai mari îl va determina să apeleze la rândul său la violenţă pentru a-şi rezolva problemele.
Violenţa poate fi explicata şi din punct de vedere biologic. Influenţele hormonale işi spun cuvântul prin faptul că băieţii sunt mai agresivi decât fetele, iar influenţele bio-chimice, prin creşterea nivelului de cortisol din sânge (responsabil pentru apariţia reacţiei de stres), scăderea glicemiei sau un nivel ridicat de serotonină la nivel cerebral pot să ducă la manifestarea agresivităţii.
2. De ce am ales tema violenţei în şcoală şi în afara ei?
Şcoala este mediul social în care copiii şi tinerii îşi formează, dezvoltă şi desăvârsesc personalitatea / caracterul.
Şcoala ideală doreşte să formeze caractere pozitive, viitori adulţi responsabili, OAMENI..
Atunci când acest rol începe să pălească, când din ce în ce mai mulţi dintre elevi dovedesc comportamente violente, este un semnal pentru cadrele didactice, pentru părinţi şi pentru autoritatile locale.
Atunci noi, şcoala, familia şi autorităţile trebuie să conlucrăm pentru a preîntâmpina şi corecta aceste comportamente negative.
Impreuna pentru siguranta si sanatatea copiilor nostri !
3. Violenta scolara
Violenţa şcolară în ansamblul ei se manifestă prin urmatoarele tipuri de comportamente:
1. jigniri şi adresări nepotrivite către un alt copil: tachinare, hărţuire, injurături;
2. împingeri, lovituri, bruscări;
3. comportamente care se pedepsesc legal: violul, consumul sau comercializarea de droguri, vandalisme;
4. ofense aduse cadrelor didactice;
5. comportamente şcolare neadecvate precum: întârzierea la şcoală, chiulul, fumatul în şcoală etc.
4. Rolul scolii
Şcoala este un loc unde se realizează procesele de predare-învatare, dar este şi sediul formării unor valori, atitudini şi comportamente.
Primele relaţii sociale mai complexe se formează aici; primele modele de comportament şi conduită sunt învaţate de la profesori şi de la colegii de clasă.
Dezvoltarea afectivă, comportamentală, socială, dar şi dezvoltarea normelor şi a valorilor morale sunt influenţate şi modelate de experienţa pe care copiii o dobândesc din acest spaţiu de-a lungul anilor.
5. Rolul familiei
Familia este spatiul în care copilul învaţă cum să relaţioneze şi cum să se comporte.
Cum poţi să-ţi ajuţi copilul să nu cadă victima violenţei?
• Oferă-i încredere.
• Pastrează o relaţie deschisă de comunicare în care să-ţi poată spune despre momentele lui de slăbiciune şi experienţele jenante sau mai puţin plăcute prin care trece la şcoală.
• Ajuta-l să se simtă în siguranţă.
• Ascultă întrebările şi nemulţumirile lui pentru că numai aşa vei şti când ceva nu e în regulă.
• Oferă-i suport şi înţelegere.
1. De ce apare violenţa?
Mediul familial are o influenţa covârşitoare asupra dezvoltării copilului. El reprezintă spaţiul în care copilul învaţă cum să relaţioneze şi cum să se comporte. Prin învaţare observaţională, copilul adoptă comportamentele pe care părinţii sau cei apropiaţi le manifestă. Dacă bătaia este ceva obişnuit, atunci şi el va învaţa că în situaţii în care stresul este ridicat, o modalitate de a reacţiona o reprezintă tocmai violenţa.
Mediul social, prin apartenenţa la diverse grupuri poate să favorizeze apariţia şi manifestarea comportamentelor violente. Faptul ca un copil este agresat la ieşirea din şcoală de catre colegii mai mari îl va determina să apeleze la rândul său la violenţă pentru a-şi rezolva problemele.
Violenţa poate fi explicata şi din punct de vedere biologic. Influenţele hormonale işi spun cuvântul prin faptul că băieţii sunt mai agresivi decât fetele, iar influenţele bio-chimice, prin creşterea nivelului de cortisol din sânge (responsabil pentru apariţia reacţiei de stres), scăderea glicemiei sau un nivel ridicat de serotonină la nivel cerebral pot să ducă la manifestarea agresivităţii.
2. De ce am ales tema violenţei în şcoală şi în afara ei?
Şcoala este mediul social în care copiii şi tinerii îşi formează, dezvoltă şi desăvârsesc personalitatea / caracterul.
Şcoala ideală doreşte să formeze caractere pozitive, viitori adulţi responsabili, OAMENI..
Atunci când acest rol începe să pălească, când din ce în ce mai mulţi dintre elevi dovedesc comportamente violente, este un semnal pentru cadrele didactice, pentru părinţi şi pentru autoritatile locale.
Atunci noi, şcoala, familia şi autorităţile trebuie să conlucrăm pentru a preîntâmpina şi corecta aceste comportamente negative.
Impreuna pentru siguranta si sanatatea copiilor nostri !
3. Violenta scolara
Violenţa şcolară în ansamblul ei se manifestă prin urmatoarele tipuri de comportamente:
1. jigniri şi adresări nepotrivite către un alt copil: tachinare, hărţuire, injurături;
2. împingeri, lovituri, bruscări;
3. comportamente care se pedepsesc legal: violul, consumul sau comercializarea de droguri, vandalisme;
4. ofense aduse cadrelor didactice;
5. comportamente şcolare neadecvate precum: întârzierea la şcoală, chiulul, fumatul în şcoală etc.
4. Rolul scolii
Şcoala este un loc unde se realizează procesele de predare-învatare, dar este şi sediul formării unor valori, atitudini şi comportamente.
Primele relaţii sociale mai complexe se formează aici; primele modele de comportament şi conduită sunt învaţate de la profesori şi de la colegii de clasă.
Dezvoltarea afectivă, comportamentală, socială, dar şi dezvoltarea normelor şi a valorilor morale sunt influenţate şi modelate de experienţa pe care copiii o dobândesc din acest spaţiu de-a lungul anilor.
5. Rolul familiei
Familia este spatiul în care copilul învaţă cum să relaţioneze şi cum să se comporte.
Cum poţi să-ţi ajuţi copilul să nu cadă victima violenţei?
• Oferă-i încredere.
• Pastrează o relaţie deschisă de comunicare în care să-ţi poată spune despre momentele lui de slăbiciune şi experienţele jenante sau mai puţin plăcute prin care trece la şcoală.
• Ajuta-l să se simtă în siguranţă.
• Ascultă întrebările şi nemulţumirile lui pentru că numai aşa vei şti când ceva nu e în regulă.
• Oferă-i suport şi înţelegere.
10 reguli educative in familie
1. să-ţi iubeşti copilul, să-l accepţi aşa cum este, să te bucuri de el, să nu-l jigneşti, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l umileşti, să-i dai prilejul să te iubească.
2. să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice şi sufleteşti, la nevoie sacrificându-ţi propriile interese, chiar cu riscul propriei vieţi;
3. să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o familie în care domneşte cinstea, modestia, armonia;
4. să te joci cu copilul tău;
5. să lucrezi cu copilul tău;
6. să laşi copilul să dobândească singur experienţa de viaţă, chiar dacă suferă deoarece copilul super protejat, ferit de orice pericol, ajunge uneori cu invalid social;
7. să-i arăţi copilului limitele libertăţii umane;
8. să-l înveţi să fie ascultător;
9. să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturizare şi experienţei sale;
10. să-i oferi copilului tău trăiri cu valoare de amintiri, serbări în familii, excursii, călătorii, vacanţe, spectacole, manifestări sportive, deoarece copilul se hrăneşte ca şi adultul, din trăiri care îi dau prilejul să cunoască lumea.
2. să-ţi protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice şi sufleteşti, la nevoie sacrificându-ţi propriile interese, chiar cu riscul propriei vieţi;
3. să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o familie în care domneşte cinstea, modestia, armonia;
4. să te joci cu copilul tău;
5. să lucrezi cu copilul tău;
6. să laşi copilul să dobândească singur experienţa de viaţă, chiar dacă suferă deoarece copilul super protejat, ferit de orice pericol, ajunge uneori cu invalid social;
7. să-i arăţi copilului limitele libertăţii umane;
8. să-l înveţi să fie ascultător;
9. să aştepţi de la copilul tău numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturizare şi experienţei sale;
10. să-i oferi copilului tău trăiri cu valoare de amintiri, serbări în familii, excursii, călătorii, vacanţe, spectacole, manifestări sportive, deoarece copilul se hrăneşte ca şi adultul, din trăiri care îi dau prilejul să cunoască lumea.
Remediere(dupa valorificarea datelor colectate)
Activitati pe care ar trebui sa ne bazam pentru a incepe procesul de remediere:
- actiuni de solidarizare (o zi a scolii, o zi a etniilor prezente in scoala, un proiect educational in care sa fie implicate clase din toata scoala cu un scop comun- ex ,,Nonviolenta impreuna!")
- activitati extrascolare care sa implice elevii, fara sa se tina cont de antipatii, invatandu-i sa se accepte chiar daca sunt diferiti.
- consilieri de grup in care sa se dezvolte abilitati de comunicare pentru a imbunatati relationarea la nivel de grup
- actiuni de voluntariat in care sa fie implicati cat mai multi elevi, pentru a scoate in evidenta ca solidaritatea si buna dispozitie angrenate intr-o cauza nobila poate aduce zambetul pe fata unor oameni care au nevoie de o raza de speranta.(in scoala noastra exista numeroase actiuni de voluntariat si sunt mandra!).
-monitorizarea elevilor cu parinti plecati in strainatate;
-elaborarea unui sistem de recompense pentru elevii cu absente putine;
-responsabilizarea parintilor-,,Scoala parintilor"
-Peer -mediation,,Avocatul elevului";
-jocuri,workshopuri,vizionari de filme;
-infiintarea unui panou educativ ,care sa contina,ca inceput ,,legamantul elevului impotriva violentei": respect
responsabilitate
toleranta,NU UMILINTELOR
NU BATAII,NU CUVINTELOR URATE
FARA PORECLE,STOP IGNORANTEI
autocontrol
regulament scolar respectat
Plan de activitati pentru diminuarea absenteismului scolar:
- monitorizarea saptamanala a absentelor de catre profesorii diriginti;
- consilierea psihologica individuala si de grup pentru identificarea cauzelor absentelor inregistrate si interventia necesara schimbarii comportamentului;
- consilierea psihologica individuala a parintilor si asistentilor maternali;
- vizita la centrul de plasament de catre profesorii diriginti pentru identificarea cauzelor absenteismului.
- actiuni de solidarizare (o zi a scolii, o zi a etniilor prezente in scoala, un proiect educational in care sa fie implicate clase din toata scoala cu un scop comun- ex ,,Nonviolenta impreuna!")
- activitati extrascolare care sa implice elevii, fara sa se tina cont de antipatii, invatandu-i sa se accepte chiar daca sunt diferiti.
- consilieri de grup in care sa se dezvolte abilitati de comunicare pentru a imbunatati relationarea la nivel de grup
- actiuni de voluntariat in care sa fie implicati cat mai multi elevi, pentru a scoate in evidenta ca solidaritatea si buna dispozitie angrenate intr-o cauza nobila poate aduce zambetul pe fata unor oameni care au nevoie de o raza de speranta.(in scoala noastra exista numeroase actiuni de voluntariat si sunt mandra!).
-monitorizarea elevilor cu parinti plecati in strainatate;
-elaborarea unui sistem de recompense pentru elevii cu absente putine;
-responsabilizarea parintilor-,,Scoala parintilor"
-Peer -mediation,,Avocatul elevului";
-jocuri,workshopuri,vizionari de filme;
-infiintarea unui panou educativ ,care sa contina,ca inceput ,,legamantul elevului impotriva violentei": respect
responsabilitate
toleranta,NU UMILINTELOR
NU BATAII,NU CUVINTELOR URATE
FARA PORECLE,STOP IGNORANTEI
autocontrol
regulament scolar respectat
Plan de activitati pentru diminuarea absenteismului scolar:
- monitorizarea saptamanala a absentelor de catre profesorii diriginti;
- consilierea psihologica individuala si de grup pentru identificarea cauzelor absentelor inregistrate si interventia necesara schimbarii comportamentului;
- consilierea psihologica individuala a parintilor si asistentilor maternali;
- vizita la centrul de plasament de catre profesorii diriginti pentru identificarea cauzelor absenteismului.
alte forme de violenta
Violenta elev-elev
-fenomen generat in scoli, atitudini si comportamente prezente în orice scoala, „obraznicii” tolerate si specifice vârstei si oricarui mediu scolar.
Forme de manifestare:
-certuri
-conflicte
-injurii
-tipete
-jignirile cu referire la trasaturile fizice sau psihice ale colegilor,( comportament determinat deseori de specificul vârstei adolescentei, când elevii devin mai atenti si mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice, proprii sau ale celorlalti).
-consecinte ale imobilitatii elevilor în clasa pe parcursul duratei unei activitati didactice (si, de aici, nevoia de miscare în timpul recreatiei, care poate genera agresivitate fizica între elevi);
-lipsa unei „culturi a jocului”, ceea de face ca jocul sa se transforme în agresivitate fizica: copiii nu mai stiu sa se joace, nu mai sunt învatati cum sa faca acest lucru trasaturile specifice vârstei (nevoia de libertate si de manifestare a propriei individualitati, de impunere într-un grup, inclusiv prin violenta fizica);
-aparitia unor „gasti” ca manifestare a subculturilor scolare; provenienta din medii socio-familiale si culturale foarte diferite sau defavorizante .
Când si unde se manifesta violenta între elevi?
Formele variate ale violentei între elevi se manifesta diferit în contexte diferite. Pauza presupune un timp si un spatiu în care elevii nu se afla sub stricta supraveghere a cadrelor didactice si care ofera posibilitatea relatiilor directe între elevi (care sunt limitate pe parcursul activitatii didactice din cauza metodelor de predare, a conceperii si repartizarii sarcinilor de învatare, a asezarii mobilierului scolar etc.). Toate acestea permit manifestarea diferitelor atitudini si comportamente, inclusiv a celor care tin de domeniul violentei între elevi.
Cine fata de cine este violent?
Cele mai frecvente situatii de violenta se întâlnesc între elevii din aceeasi clasa;
De asemenea, cu frecventa ridicata au fost mentionate si situatii de violenta între elevi din clase diferite, de acelasi nivel scolar.
Între elevii care frecventeaza diferite niveluri de învatamânt apar forme specifice de violenta: bataie, agresivitate verbala, furturi etc.
Aceste forme de violenta au fost cu pondere mai ridicata la nivelul scolilor cu clase I-VIII (unde diferenta de vârsta dintre copiii din clasele mici fata de cei din clasele finale, de pâna la 8 ani.În cazul acestor forme de violenta, cel mai adesea, copii de vârsta mai mica sunt victimele elevilor din clasele mai mari.
Actori scolari ce pot furniza aceste date:
-elevi
-colegi
-dascali
-parinti
Set de intrebari relevante:
*pentru elevi:-ai fost vreodata violent?cum te-ai manifestat?
-ai colegi violenti in clasa ta?ce fac acestia?
-sunt colegi din alte clase violent?unde si cum se manifesta acestia?
-ce crezi ca ai putea face pentru a aplana anumite conflicte ce pot aparea in clasa ta sau in incinta scolii?
*pentru profesori:-care sunt cele mai frecvente forme de violenta intalnite in clasa?
-ati intalnit cazuri de violenta intre elevi din clase diferite?
-cum actionati in cazul violentei in orele de curs?
-ce imbunatatiri propuneti regulamentului scolar ?
-ce atitudine luati in cazul in care intalniti un caz de violenta in pauza?
*pentru parinti:-a fost copilul dumneavoastra victima unei violente in incinta scolara?
-este copilul dumneavoastra violent?
-ce masuri propuneti in cazul unui act de violent in incinta scolara?
-s-a plans copilul dumneavoastra de violenta unui cadru didactic?
Activitati de colectare a datelor:
-mese rotunde
-chestionare
-vizite
-sedinte cu parintii
-excursii scolare
-parteneriate
-concursuri extrascolare
-activitati extracurriculare.
-fenomen generat in scoli, atitudini si comportamente prezente în orice scoala, „obraznicii” tolerate si specifice vârstei si oricarui mediu scolar.
Forme de manifestare:
-certuri
-conflicte
-injurii
-tipete
-jignirile cu referire la trasaturile fizice sau psihice ale colegilor,( comportament determinat deseori de specificul vârstei adolescentei, când elevii devin mai atenti si mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice, proprii sau ale celorlalti).
-consecinte ale imobilitatii elevilor în clasa pe parcursul duratei unei activitati didactice (si, de aici, nevoia de miscare în timpul recreatiei, care poate genera agresivitate fizica între elevi);
-lipsa unei „culturi a jocului”, ceea de face ca jocul sa se transforme în agresivitate fizica: copiii nu mai stiu sa se joace, nu mai sunt învatati cum sa faca acest lucru trasaturile specifice vârstei (nevoia de libertate si de manifestare a propriei individualitati, de impunere într-un grup, inclusiv prin violenta fizica);
-aparitia unor „gasti” ca manifestare a subculturilor scolare; provenienta din medii socio-familiale si culturale foarte diferite sau defavorizante .
Când si unde se manifesta violenta între elevi?
Formele variate ale violentei între elevi se manifesta diferit în contexte diferite. Pauza presupune un timp si un spatiu în care elevii nu se afla sub stricta supraveghere a cadrelor didactice si care ofera posibilitatea relatiilor directe între elevi (care sunt limitate pe parcursul activitatii didactice din cauza metodelor de predare, a conceperii si repartizarii sarcinilor de învatare, a asezarii mobilierului scolar etc.). Toate acestea permit manifestarea diferitelor atitudini si comportamente, inclusiv a celor care tin de domeniul violentei între elevi.
Cine fata de cine este violent?
Cele mai frecvente situatii de violenta se întâlnesc între elevii din aceeasi clasa;
De asemenea, cu frecventa ridicata au fost mentionate si situatii de violenta între elevi din clase diferite, de acelasi nivel scolar.
Între elevii care frecventeaza diferite niveluri de învatamânt apar forme specifice de violenta: bataie, agresivitate verbala, furturi etc.
Aceste forme de violenta au fost cu pondere mai ridicata la nivelul scolilor cu clase I-VIII (unde diferenta de vârsta dintre copiii din clasele mici fata de cei din clasele finale, de pâna la 8 ani.În cazul acestor forme de violenta, cel mai adesea, copii de vârsta mai mica sunt victimele elevilor din clasele mai mari.
Actori scolari ce pot furniza aceste date:
-elevi
-colegi
-dascali
-parinti
Set de intrebari relevante:
*pentru elevi:-ai fost vreodata violent?cum te-ai manifestat?
-ai colegi violenti in clasa ta?ce fac acestia?
-sunt colegi din alte clase violent?unde si cum se manifesta acestia?
-ce crezi ca ai putea face pentru a aplana anumite conflicte ce pot aparea in clasa ta sau in incinta scolii?
*pentru profesori:-care sunt cele mai frecvente forme de violenta intalnite in clasa?
-ati intalnit cazuri de violenta intre elevi din clase diferite?
-cum actionati in cazul violentei in orele de curs?
-ce imbunatatiri propuneti regulamentului scolar ?
-ce atitudine luati in cazul in care intalniti un caz de violenta in pauza?
*pentru parinti:-a fost copilul dumneavoastra victima unei violente in incinta scolara?
-este copilul dumneavoastra violent?
-ce masuri propuneti in cazul unui act de violent in incinta scolara?
-s-a plans copilul dumneavoastra de violenta unui cadru didactic?
Activitati de colectare a datelor:
-mese rotunde
-chestionare
-vizite
-sedinte cu parintii
-excursii scolare
-parteneriate
-concursuri extrascolare
-activitati extracurriculare.
forme de violenta scolara
Violenta institutionala
Definitie sintetica:
*decurge chiar in functiunea scolii.
*poate fi interpretata ca violenta institutionala ca atare,( in sensul ca prejudiciul si suferinta se realizeaza prin intermediul regulamentelor scolare)
Regulamentele decurg din structurile organizationale si din raportul de putere instruita.
Tipurile de informaţii necesare a fi colectate:
etichetarile,
discriminarile,
injuriile,
atitudinile ironice ale unor profesori,
anumite metode sau proceduri de orientare scolara,
unele probe de evaluare
Identificarea categoriilor de actori şcolari care pot furniza aceste date
colegi de clasa;
frati existenti in aceeasi scoala;
prieteni din alte clase;
profesori care predau la clasa;
dirigintele;
elevi
parinti
Situatii ce genereaza acest tip de violenta:
- atitudinea profesorilor fata de elevi, pe de o parte,
- elevii vor ca sa fie tratati ca fiinte mature, responsabile,
-profesorii isi percep elevii ca fiind dependenti de stiinta lor;
- Tipul de disciplina - elevii doresc un stil al disciplinei scolare bazat pe negociere, care sa tina cont de capacitatea lor de autodirijare in timp ce profesorii prefera stilul bazat de supraveghere si control excesiv;
- Tipul de valori – elevii valoreaza aspectul practic al unui profesor si utilitatea imediata a cunostintelor, ei cred ca trebuie sa isi asume o pozitie activa pe piata muncii si valorizeaza puternic profesia, profesorii valorizeaza inastructia scolara, cultura si moralitatea;
- Tipul de profesor – elevii isi doresc profesori intelegatori, apropiati, deschisi la dialog, empatici, capabili sa personalizeze relatia pedagogica; profesorii isi doresc elevi linistiti si conformisti.
Cauze:
• Abundenta de modele de conduita agresiva din mass-media. Tot mai multi psihologi si sociologi sunt de acord ca scenele agresive, continute pe programele tv. si cinematografice pot constitui factori incitativi, care faciliteaza realizarea actelor agresive;
• Marimea scolii si suprapopularea ei. Cu cat scoala este mai mare cu atat scade posibilitatea unei supravegheri eficiente;
• Esecul scolar.
Set de întrebări relevante pentru fiecare categorie de actori identificată, în vederea obţinerii informaţiilor necesare
Pentru elevi::
Ce iti place cel mai mult in scoala ta?
Ce ai dori sa schimbe in regulamentul interior?
Spune o trasatura pozitiva pe care ai observat-o mai des;
Ce nu iti place in comportamentul profesorilor?
Ce considerati c-ar trebui sa se schimbe in atitudinea profesorului diriginte?
Pentru parinti:
Care sunt punctele forte ale regulamentului intern al scolii in care invata copilul dumneavoastra?
Ce te supara cel mai mult la atitudinea profesorilor ce predau la clasa copilului dumneavoastra?
Cand ai fost foarte mandru de copilul dumneavoastra?
V-ati simtit rusinat candva de o fapta de-a lui? De care?
Pentru profesori:
Considerati ca regulamentul scolii e bun?
Care este atitudinea conducerii scolii fata de nevoile dumneavoastra?
Ce ati dori sa schimbati in atitudinea dumneavoastra la clasa?
Considerati ca sunteti suficient de apropiat de nevoile elevilor ?
Exemple de activităţi (la nivelul clasei/şcolii) prin care datele urmărite pot fi colectate
Activitati/ chestionare de cunoastere;
Vizite, excursii.
Activitati extracurriculare;
Dezbateri;
Mese rotunde
Schimb de experienta cu alte scoli
Parteneriate
Prezentarea unor modele de dascali din alte tari
Modifică | Şterge | Răspunde
Definitie sintetica:
*decurge chiar in functiunea scolii.
*poate fi interpretata ca violenta institutionala ca atare,( in sensul ca prejudiciul si suferinta se realizeaza prin intermediul regulamentelor scolare)
Regulamentele decurg din structurile organizationale si din raportul de putere instruita.
Tipurile de informaţii necesare a fi colectate:
etichetarile,
discriminarile,
injuriile,
atitudinile ironice ale unor profesori,
anumite metode sau proceduri de orientare scolara,
unele probe de evaluare
Identificarea categoriilor de actori şcolari care pot furniza aceste date
colegi de clasa;
frati existenti in aceeasi scoala;
prieteni din alte clase;
profesori care predau la clasa;
dirigintele;
elevi
parinti
Situatii ce genereaza acest tip de violenta:
- atitudinea profesorilor fata de elevi, pe de o parte,
- elevii vor ca sa fie tratati ca fiinte mature, responsabile,
-profesorii isi percep elevii ca fiind dependenti de stiinta lor;
- Tipul de disciplina - elevii doresc un stil al disciplinei scolare bazat pe negociere, care sa tina cont de capacitatea lor de autodirijare in timp ce profesorii prefera stilul bazat de supraveghere si control excesiv;
- Tipul de valori – elevii valoreaza aspectul practic al unui profesor si utilitatea imediata a cunostintelor, ei cred ca trebuie sa isi asume o pozitie activa pe piata muncii si valorizeaza puternic profesia, profesorii valorizeaza inastructia scolara, cultura si moralitatea;
- Tipul de profesor – elevii isi doresc profesori intelegatori, apropiati, deschisi la dialog, empatici, capabili sa personalizeze relatia pedagogica; profesorii isi doresc elevi linistiti si conformisti.
Cauze:
• Abundenta de modele de conduita agresiva din mass-media. Tot mai multi psihologi si sociologi sunt de acord ca scenele agresive, continute pe programele tv. si cinematografice pot constitui factori incitativi, care faciliteaza realizarea actelor agresive;
• Marimea scolii si suprapopularea ei. Cu cat scoala este mai mare cu atat scade posibilitatea unei supravegheri eficiente;
• Esecul scolar.
Set de întrebări relevante pentru fiecare categorie de actori identificată, în vederea obţinerii informaţiilor necesare
Pentru elevi::
Ce iti place cel mai mult in scoala ta?
Ce ai dori sa schimbe in regulamentul interior?
Spune o trasatura pozitiva pe care ai observat-o mai des;
Ce nu iti place in comportamentul profesorilor?
Ce considerati c-ar trebui sa se schimbe in atitudinea profesorului diriginte?
Pentru parinti:
Care sunt punctele forte ale regulamentului intern al scolii in care invata copilul dumneavoastra?
Ce te supara cel mai mult la atitudinea profesorilor ce predau la clasa copilului dumneavoastra?
Cand ai fost foarte mandru de copilul dumneavoastra?
V-ati simtit rusinat candva de o fapta de-a lui? De care?
Pentru profesori:
Considerati ca regulamentul scolii e bun?
Care este atitudinea conducerii scolii fata de nevoile dumneavoastra?
Ce ati dori sa schimbati in atitudinea dumneavoastra la clasa?
Considerati ca sunteti suficient de apropiat de nevoile elevilor ?
Exemple de activităţi (la nivelul clasei/şcolii) prin care datele urmărite pot fi colectate
Activitati/ chestionare de cunoastere;
Vizite, excursii.
Activitati extracurriculare;
Dezbateri;
Mese rotunde
Schimb de experienta cu alte scoli
Parteneriate
Prezentarea unor modele de dascali din alte tari
Modifică | Şterge | Răspunde
resurse pentru monitorizarea violentei scolare
Resurse pentru monitorizarea violenţei şcolare
Rolul jucat în implementarea acestei măsuri (membru al consiliului de administraţie,Consilier Educativ)
- prezentarea in cadrul Consiliului profesoral a rolului Comisiei pentru combaterea violentei in scoala si a necesitatii monitorizarii cazurilor de violenta;
-aplicarea unor chestionare elevilor,parintilor,dascalilor;
- prezentarea si distribuirea fisei tip de monitorizare a cazurilor de violenta tuturor cadrelor didactice;
- realizarea unei baze de date prin colectarea periodica (saptamanal) a fiselor de monitorizare.
-stabilirea unui program concret,cu delegarea unor responsabilitati concrete;
- centralizarea datelor la nivelul şcolii
Strategii şi măsuri concrete :
- Informarea tuturor celor implicati(dascali,elevi,parinti,comunitate,mass-media;
-stabilirea scopului,obiectivelor si termenelor limita de implementare;
- desemnarea responsabililor care sa monitorizeze in permanenta actiunile derulate;
- inregistrarea permanenta a datelor;
- mese rotunde cu reprezentanti ai altor scoli;
-fiecare diriginte va avea in portofoliu strategiile si masurile concrete ce pot fi adoptate la clasa lui;
-parteneriate cu scoli din strainatate;
-evaluarea periodica si finala;
-concurs intre clase pe teme de disciplina(cu premierea celei cu rezultate mai bune);
Resurse:
- umane: profesori diriginţi, consilier şcolar, informatician,psiholog,politie,parteneri ai scolilor din alte tari;
- materiale: pliante si materiale utile despre violenta scolara,spaţiu pentru centralizarea şi transmiterea datelor, coli hârtie, copiator, toner, conexiune la Internet;
- financiare:sponsorizari.
Dificultăţi ce pot să apară:
-neimplicarea cadrelor didactice si a dirigintilor;
- superficialitate în tratarea problemelor;
-neglijarea actelor de violenta;
-minimalizarea actelor de violenţă;
-lipsa timpului necesar pentru implementare.
-volum mare de munca;
-suprapunerea unor activitati.
Persoane/ instituţii necesare in colaborare:
-Mass-Media, I.J.P., ISJ, biserica, Protecţia copilului, mass-media locală, agenţii economici parteneri ai şcolilor,ONG,scoli din tara si strainatate.
Rolul jucat în implementarea acestei măsuri (membru al consiliului de administraţie,Consilier Educativ)
- prezentarea in cadrul Consiliului profesoral a rolului Comisiei pentru combaterea violentei in scoala si a necesitatii monitorizarii cazurilor de violenta;
-aplicarea unor chestionare elevilor,parintilor,dascalilor;
- prezentarea si distribuirea fisei tip de monitorizare a cazurilor de violenta tuturor cadrelor didactice;
- realizarea unei baze de date prin colectarea periodica (saptamanal) a fiselor de monitorizare.
-stabilirea unui program concret,cu delegarea unor responsabilitati concrete;
- centralizarea datelor la nivelul şcolii
Strategii şi măsuri concrete :
- Informarea tuturor celor implicati(dascali,elevi,parinti,comunitate,mass-media;
-stabilirea scopului,obiectivelor si termenelor limita de implementare;
- desemnarea responsabililor care sa monitorizeze in permanenta actiunile derulate;
- inregistrarea permanenta a datelor;
- mese rotunde cu reprezentanti ai altor scoli;
-fiecare diriginte va avea in portofoliu strategiile si masurile concrete ce pot fi adoptate la clasa lui;
-parteneriate cu scoli din strainatate;
-evaluarea periodica si finala;
-concurs intre clase pe teme de disciplina(cu premierea celei cu rezultate mai bune);
Resurse:
- umane: profesori diriginţi, consilier şcolar, informatician,psiholog,politie,parteneri ai scolilor din alte tari;
- materiale: pliante si materiale utile despre violenta scolara,spaţiu pentru centralizarea şi transmiterea datelor, coli hârtie, copiator, toner, conexiune la Internet;
- financiare:sponsorizari.
Dificultăţi ce pot să apară:
-neimplicarea cadrelor didactice si a dirigintilor;
- superficialitate în tratarea problemelor;
-neglijarea actelor de violenta;
-minimalizarea actelor de violenţă;
-lipsa timpului necesar pentru implementare.
-volum mare de munca;
-suprapunerea unor activitati.
Persoane/ instituţii necesare in colaborare:
-Mass-Media, I.J.P., ISJ, biserica, Protecţia copilului, mass-media locală, agenţii economici parteneri ai şcolilor,ONG,scoli din tara si strainatate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)